ANAF nu poate refuza deducerea TVA pe criterii formale stricte. O decizie CJUE clarifică situațiile în care companiile pun bunuri gratuit la dispoziția subcontractanților
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis recent o hotărâre importantă în cauza C‑475/23, referitoare la deducerea TVA‑ului în situațiile în care o persoană impozabilă pune gratuit la dispoziția unui subcontractant bunuri pentru realizarea de lucrări. Decizia, pronunțată în contextul unei dispute între o companie austriacă și autoritățile fiscale din România, reafirmă principiul fundamental al neutralității TVA și oferă clarificări esențiale legate de aplicarea Directivei de TVA, protejând companiile împotriva unor refuzuri arbitrare ale deducerii TVA. Hotărârea judecătorilor europeni subliniază importanța unei analize economice obiective în determinarea dreptului de deducere și reprezintă încă un semnal pentru autoritățile fiscale române să își flexibilizeze abordarea, astfel încât să pună accent mai mare pe analiza economică a tranzacțiilor și mai puțin pe cerințele formale.
Litigiul analizat de judecătorii CJUE a pornit de la refuzul autorităților fiscale din România de a acorda dreptul de deducere a TVA‑ului plătit de compania austriacă Voestalpine Giesserei Linz GmbH (VGL) pentru achiziționarea unei macarale, utilizată în procesarea unor piese turnate în cadrul operațiunilor desfășurate în România. Compania austriacă, deși înregistrată în scopuri de TVA în România, a pus gratuit la dispoziția subcontractantului român (GEP) o macara necesară desfășurării activității de procesare. Autoritățile fiscale au considerat că această punere la dispoziție gratuită indică faptul că bunul nu este folosit în scopul operațiunilor taxabile ale VGL, ci în beneficiul subcontractantului, refuzând astfel deducerea TVA pentru VGL.
În decizia pronunțată pe 4 octombrie în cauza C‑475/23, Curtea de Justiție a UE a stabilit că refuzul deducerii TVA pentru bunuri puse la dispoziție gratuit contravine dreptului UE, în măsura în care aceste bunuri sunt esențiale pentru realizarea operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile. Mai mult, CJUE a subliniat că o contabilitate distinctă nu este o condiție absolută pentru deducerea TVA, atâta timp cât autoritățile fiscale pot verifica cerințele de fond ale dreptului de deducere. Faptul că VGL nu a ținut o evidență contabilă separată pentru sediul său din România, invocat de ANAF ca argument pentru a nu acorda deducerea, nu justifică refuzul deducerii, dacă autoritățile fiscale au acces la suficiente informații pentru a verifica legalitatea acesteia.
Implicațiile deciziei asupra companiilor
Hotărârea CJUE are efecte importante pentru companii, subliniind trei-aspecte cheie în aplicarea Directivei de TVA pentru tranzacțiile care implică situații similare celor analizate de judecătorii europeni:
1. Protejarea dreptului de deducere a TVA-ului: Companiile pot deduce TVA‑ul aferent bunurilor achiziționate, chiar dacă acestea sunt puse gratuit la dispoziția subcontractanților, cu condiția ca utilizarea bunurilor să fie necesară și esențială pentru desfășurarea activităților taxabile. Această clarificare susține principiul neutralității fiscale, esențial în sistemul TVA-ului UE.
2. Flexibilitate în ceea ce privește cerințele de formă: Autoritățile fiscale nu pot refuza deducerea TVA doar pe baza unor cerințe formale, cum ar fi absența unei contabilități distincte pentru sediile din alte state membre, dacă cerințele de fond ale deducerii sunt îndeplinite și verificabile.
3. Clarificarea responsabilităților fiscale: Companiile trebuie să demonstreze că bunurile achiziționate sunt utilizate în scopul operațiunilor lor economice, dar o punere la dispoziție gratuită a acestor bunuri nu este suficientă pentru a refuza deducerea, dacă există o legătură directă între achiziția bunului și activitatea economică a companiei.