Vești bune pentru operatorii de transport: CJUE anulează o regulă îndelung contestată din Pachetul Mobilitate

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a adus o schimbare semnificativă pentru transportatorii rutieri prin anularea unei obligații din Pachetul Mobilitate I, care impunea întoarcerea vehiculelor la centrul operațional o dată la fiecare opt săptămâni. Decizia judecătorilor europeni, pronunțată pe 4 octombrie, vine într-un context marcat de multiple contestații din partea statelor membre periferice, precum România, Bulgaria sau Polonia, care au considerat măsura ineficientă și disproporționată față de obiectivele sale. Decizia reprezintă o victorie importantă pentru companiile de transport, oferindu-le un respiro în fața unor cerințe considerate, în ultimii patru ani de când au fost impuse, restrictive și costisitoare.

Adoptat în 2020, Pachetul Mobilitate I, format din trei acte normative esențiale (două regulamente și o directivă), a fost introdus de Uniunea Europeană pentru a adresa provocările din sectorul transporturilor rutiere. Deși măsurile au avut drept scop îmbunătățirea condițiilor de muncă ale șoferilor de transport rutier și asigurarea unei concurențe echitabile între companiile de transport din statele membre, anumite prevederi ale pachetului au stârnit controverse și au fost contestate în instanță de șapte state membre: Lituania, Bulgaria, România, Cipru, Ungaria, Malta și Polonia. Aceste state au solicitat anularea unor prevederi, argumentând că sunt disproporționate și încalcă libertățile fundamentale ale UE, cum ar fi libertatea de a presta servicii și libertatea de circulație a bunurilor.

Printre măsurile contestate s-a numărat obligația ca vehiculele utilizate în transportul internațional să revină la sediul companiei la fiecare opt săptămâni. Scopul inițial al acestei măsuri a fost să prevină așa-numita practică “letterbox companies“, prin care companii de fațadă foloseau vehicule înregistrate în state membre diferite de cel în care își desfășoară activitatea principală.

Principalele argumente ale statelor membre în fața CJUE

Contestările acestei prevederi, venite în special din partea unor state precum România, Bulgaria și Polonia, au adus în discuție mai multe argumente privind efectele negative ale acestei obligații. Printre cele mai importante se numără:

• Costuri operaționale ridicate: Companiile de transport internațional, mai ales cele din statele membre aflate la periferia Uniunii, au fost afectate semnificativ de această regulă. Întoarcerea regulată a vehiculelor la baza de operațiuni implică cheltuieli suplimentare de combustibil și logistică, ceea ce ar afecta direct competitivitatea acestora.
• Impactul asupra mediului: Întoarcerea forțată a camioanelor la fiecare opt săptămâni a fost considerată dăunătoare pentru obiectivele de reducere a emisiilor de CO2. Transportatorii au argumentat că această măsură generează rute nejustificate și poluare suplimentară.
• Lipsa de flexibilitate în gestionarea flotelor: Transportatorii au susținut că regula le îngrădea capacitatea de a organiza eficient operațiunile, obligându-i să prioritizeze întoarcerea camioanelor, în detrimentul adaptării la cerințele pieței.

Argumentele CJUE și concluzia instanței europene

CJUE a decis în 4 octombrie că regula întoarcerii vehiculelor la opt săptămâni nu este necesară pentru atingerea obiectivelor de echitate socială și de piață, deoarece existau deja alte măsuri în vigoare care să asigure combaterea practicilor pe care această măsură încerca să le limiteze. Curtea a recunoscut că legislația trebuie să echilibreze interesele angajatorilor și protecția socială a șoferilor, însă a considerat că această prevedere introduce o sarcină excesivă asupra operatorilor de transport.

Un alt aspect cheie reținut de CJUE a fost că obligația avea un impact disproporționat asupra anumitor state membre, în special cele periferice, din cauza distanțelor mai mari pe care vehiculele trebuiau să le parcurgă pentru a se întoarce la sediul central. Astfel, Curtea a hotărât că măsura nu respectă principiile proporționalității și libertății de prestare a serviciilor în cadrul Uniunii Europene și a hotărât anularea ei. Decizia judecătorilor europeni poate fi citită în întregime aici.

Prin anularea acestei prevederi, companiile de transport internațional din UE, în special cele din Europa de Est, vor beneficia de mai multă flexibilitate în gestionarea operațiunilor. Firmele nu mai trebuie să respecte această obligație, ceea ce le permite să optimizeze rutele și să își scadă costurile asociate întoarcerilor forțate.
Cu toate acestea, este important de subliniat că restul măsurilor din Pachetul Mobilitate I rămân în vigoare. Acestea includ normele privind repausul șoferilor, condițiile de muncă și normele de detașare. Astfel, companiile de transport vor trebui să se conformeze în continuare celorlalte reguli stricte privind protecția socială a angajaților așa cum au fost ele reglementate la nivel european prin Pachetul Mobilitate I.

Echipa The Tax Institute