
CJUE: În cazul taxelor antidumping, penalitățile fiscale naționale pot fi aplicate cumulativ cu cele impuse de Codul vamal european
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis în luna decembrie o decizie importantă cu implicații directe pentru companiile de pe piața locală. Cazul analizat de CJUE, care vizează o dispută între o companie din România și autoritățile fiscale naționale, ridică o întrebare esențială pentru mediul de afaceri: este legal ca o firmă care face importuri din China și care nu își achită la timp taxele antidumping să fie sancționată simultan și cu dobânzile de întârziere prevăzute de regulile vamale europene, și cu penalitățile de întârziere reglementate de Codul de procedură fiscală? Întrebarea a fost adresată Curții de Justiție a UE de către Curtea de Apel București, iar prin decizia dată, CJUE confirmă că statele membre pot aplica deodată și dobânzile de întârziere prevăzute de Codul Vamal european, și penalitățile suplimentare stabilite de legislațiile naționale, atâta timp cât sancțiunile respectă principiul proporționalității. În aceste condiții, companiile care importă bunuri supuse taxelor vamale trebuie să fie extrem de atente la termenele de plată și să își facă o planificare fiscală riguroasă în această privință, deoarece întârzierile pot atrage costuri semnificative.
Pe 5 decembrie 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre importantă în cazul C-506/23, prin care a clarificat interpretarea corectă a reglementărilor privind aplicarea dobânzilor și penalităților de întârziere pentru taxa antidumping aferentă importurilor de produse din China. Decizia are implicații directe pentru companiile din România.
Litigiul fiscal a fost inițiat de Network One Distribution SRL, o companie românească care a importat biciclete și piese de schimb din China, declarând în mod eronat că acestea proveneau din Thailanda. Autoritățile vamale române au descoperit în cadrul unui control inexactitățile și au impus companiei plata taxei antidumping (aferentă importurilor de produse din China), iar odată cu ea și accesorii: dobânzile de întârziere prevăzute de Codul vamal al UE, precum și penalitățile de întârziere, conform Codului de procedură fiscal național. Network One Distribution SRL a contestat aplicarea acestor penalități suplimentare, invocând faptul că, în opinia sa, Codul vamal european (Regulamentul UE nr. 952/2013) permite aplicarea doar a dobânzilor de întârziere, nu și a penalităților, în cazul în care există deja dobânzi percepute pentru întârzierea plății taxei antidumping.
Curtea de Apel București, unde litigiul se afla pentru soluționare, a solicitat CJUE să clarifice dacă dreptul Uniunii Europene (în special articolul 114 din Codul vamal al UE) permite ca, într-un astfel de caz, pentru aceeași datorie vamală, să se aplice atât dobânzile de întârziere stabilite la nivel comunitar prin Regulament UE, cât și penalități suplimentare prevăzute de legislația națională.
În analiza sa, Curtea de Justiție a UE a arătat că articolul 114 din Codul vamal al UE reglementează aplicarea dobânzilor de întârziere pentru obligațiile vamale neachitate la termen, acestea fiind menite să compenseze prejudiciul cauzat bugetului Uniunii prin neplata la timp a taxelor vamale. În ceea ce privește penalitățile de întârziere reglementate de legislațiile naționale, Curtea a menționat că acestea pot fi aplicate ca măsuri administrative suplimentare, distincte de dobânzile de întârziere. Totuși, aplicarea acestora trebuie să fie în concordanță cu principiile dreptului Uniunii, care garantează că sancțiunile sunt proporționale și eficiente.
În decizia dată pe 5 decembrie, Curtea de Justiție a UE a concluzionat că penalitățile de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală al României pot fi impuse în plus față de dobânzile stabilite în temeiul Codului vamal al UE, atâta timp cât acestea sunt prevăzute clar, nu depășesc limita rezonabilității și nu creează o povară fiscală excesivă pentru contribuabili.
Decizia CJUE impune indirect companiilor o mai mare rigurozitate în gestionarea obligațiilor fiscale, mai ales în cazul taxelor vamale, având în vedere că, în cazul unor întârzieri la plată, pot fi obligate să plătească penalități fiscale semnificative pe ambele legislații aplicabile – și cea națională, și cea europeană. În acest context, o planificare fiscală precisă devine esențială: firmele trebuie să își monitorizeze atent obligațiile vamale în cazul importurilor, să fie atente la termenele de plată și să le respecte cu strictețe pentru a evita costuri suplimentare majore.