Sinteză
• Proiectul Legii bugetului se încadrează în logica traiectoriei de consolidare fiscală începută în 2025, an în care deficitul ESA a fost de 7,8% din PIB, peste ținta de 7% din Planul Bugetar Structural – PBSTM. Deficitul este, în proiecția Executivului, de 6% din PIB în metodologia ESA pentru 2026 (față de marja de 6,4% din PBSTM), iar pe orizontul 2027–2029, proiecția ajunge la 3,2% din PIB ESA, sub angajamentul de 4,2% asumat față de Comisia Europeană: o țintă ambițioasă ce rămâne de validat.
• O evoluție binevenită față de anii anteriori este bugetarea unor sume mai apropiate de realizările din 2025, ceea ce crește credibilitatea cifrelor, atât pe partea de venituri, cât și pe cea de cheltuieli. Sunt luate în considerare în sprijinul acestei aserțiuni de credibilitate execuția bugetară pe 2025 și măsurile legislative din ultimele 9 luni, construcția fiind făcută pe ipoteza unei creșteri reale a PIB-ului de 1%.
• Ajustarea se face și în 2026 în principal pe partea de venituri, cu orizontul până în 2029 reechilibrat spre reducerea cheltuielilor. Cu toate acestea, în 2026 veniturile nu se bazează pe noi creșteri de taxe, ci pe anualizarea încasărilor în urma creșterilor anterioare și pe atragerea ultimelor fonduri aferente PNRR.
• Toate aceste calcule țin și de un nivel al creșterii PIB-ului care se confruntă cu multiple provocări. În mare, dinamica anticipată de executiv în 2026 este bazată pe anticiparea unei contracții accentuate a importurilor (de la o influență asupra PIB-ului de -1,9% în 2025 la -0,5% în 2026). Atât această contracție, cât și capacitatea exporturilor de a atinge nivelul preconizat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză sunt incerte în contextul presiunii fiscale asupra industriilor exportatoare, creșterii costurilor cu energia și a tensiunilor de pe piețele internaționale.
• Lipsesc însă orice trimiteri la creșterea veniturilor din combaterea fraudei. Stagnarea nivelului veniturilor fiscale până în 2029 sugerează absența așteptărilor de progres în combaterea evaziunii, așteptări deja modeste în PBSTM. În lipsa unei mai bune colectări, consolidarea fiscală se bazează inițial pe atragerea de fonduri europene, iar pe măsură ce acestea se diminuează în anii următori, pe scăderea progresivă a proporției cheltuielilor bugetare în PIB.
• Perspectivele pe orizontul 2027-2029 trebuie, la rândul lor, privite cu rezervă prin prisma presiunilor suplimentare asupra cheltuielilor publice. În special, anii electorali (precum 2028) au adus în trecut creșteri de cheltuieli publice.
Considerații preliminare
Deficitul bugetar
Indicatorul cu cea mai mare vizibilitate pentru piețe și populație în 2026 este deficitul bugetar, care a deviat semnificativ de la țintele asumate de executiv pentru orizontul 2025-2031.1 Proiectul de buget indică intenția de a continua parcursul consolidării fiscale început în al doilea semestru al anului 2025. Ținta de 6% din PIB în sistem ESA se încadrează în marja de 6,4% setată prin Planul Bugetar Structural pe Termen Mediu (PBSTM). În acest sens, proiectul aduce un prim semnal pozitiv.
Acest nivel al soldului ar urma să rezulte din venituri peste PBSTM (36% față de 34,3%), asemenea cheltuielilor (42,3% față de 40,7%). Până în 2029, planul guvernului preconizează un deficit de 3,2% din PIB, mai favorabil decât cel din PBSTM, de 4,2%. Atât veniturile (33% față de 33,3%) cât și cheltuielile (36,2% față de 37,5%) ar urma să se plaseze sub ținte. Cu alte cuvinte, în 2026 consolidarea se realizează printr-un buget mai mare pe ambele laturi decât prevederile PBSTM, în timp ce pe orizontul 2029 se bazează pe o comprimare a cheltuielilor sub țintele inițiale.
Un pilon central al corecției deficitului este rata inflației, estimată la 6,5% pe parcursul anului. O inflație ridicată poate susține consolidarea fiscală prin impulsionarea veniturilor fiscale și diminuarea ponderii cheltuielilor publice în PIB. Există o discrepanță între așteptările autorităților românești (inflație medie IPC de 6,5%) și ale autorităților europene (inflație medie HICP de 5,9%). Diferența de metodologie explică o parte a ecartului, dar execuția deficitului rămâne sensibilă la oricare dintre cele două scenarii. E important ca executivul să ia în calcul că amânarea liberalizării prețului la gaze va întârzia puseul inflaționist așteptat, în timp ce tensiunile din Orientul Mijlociu, în special escaladarea situației din Golful Persic, produc altul. Întregul parcurs al consolidării fiscale poate fi abătut de așteptări nerealiste privind inflația.
Eforturile de reducere a deficitului sunt justificate în spațiul public prin prisma angajamentelor față de Uniunea Europeană (revenirea la un deficit sub 3% din PIB și a datoriei publice la sub 60% din PIB). Dincolo de aceste angajamente, limitarea datoriei publice este vitală pentru sustenabilitatea serviciului său și a accesului la finanțare pentru serviciile publice. România a depășit plafonul de 60% din PIB pentru datoria publică din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene în noiembrie 2025. Proiecțiile autorităților din raportul însoțitor al legii bugetului plasează nivelul datoriei la 61,8% din PIB la final de an în condițiile menținerii deficitului la 6% din PIB ESA. Pe orizontul 2027-2029, acest nivel e așteptat să crească până la 63,9% în 2028, nivel la care să rămână și în 2029. Așadar, actualul calendar al consolidării fiscale caută să stopeze creșterea datoriei suverane până în 2029, nicidecum să o reducă.
Randamentele titlurilor de stat pe zece ani au coborât de la aproximativ 6,8% la începutul anului 2026 la 6,3% la sfârșitul lunii februarie, pe fondul semnalelor de consolidare fiscală. Escaladarea tensiunilor din Golful Persic și presiunile asupra prețurilor la energie au contribuit însă la o inversare abruptă, randamentele depășind 7,4% pe 23 martie — o creștere de peste un punct procentual în mai puțin de o lună.2 Serviciul datoriei publice are alocat 3% din PIB (60,8 miliarde de lei), sumă ce va trebui probabil suplimentată dacă randamentele rămân la nivelurile actuale. Pe acest fond, devierea de la calendarul consolidării poate produce efecte pe mai mulți ani, necesitând finanțare suplimentară în dauna serviciilor publice.
Creștere economică
Autoritățile anticipează o creștere economică de 1% pentru 2026, în principal din diminuarea importurilor. Astfel, în ciuda decelerării consumului și a investițiilor, executivul se bazează pe trecerea impactului exporturilor nete în teritoriu pozitiv (de la -0,5% contribuție la PIB în 2025 la +0,5% în 2026). O inversare atât de bruscă trebuie privită cu reticență. O creștere sub acest nivel pune în pericol atât proiecția de venituri, cât și proporția cheltuielilor în PIB, o evoluție mascată în 2025 de avansul PIB-ului nominal pe fondul inflației crescute, dar care nu va putea continua pe termen lung. Se impune de asemenea o evaluare a investițiilor publice, din moment ce sumele record alocate anul acesta pentru investiții sunt estimate a avea un efect nesemnificativ asupra dinamicii PIB-ului (doar +1,1% în 2026 față de +1,6% în 2025). Această scădere a multiplicatorului investițional în contextul unor alocări record ridică întrebări privind calitatea și eficiența cheltuielilor de investiții planificate.
Mai îngrijorător, perspectivele pe orizontul 2027-2029 se bazează pe o accelerare a dinamicii PIB-ului la peste 2%. Astfel de prognoze au stat și la baza accelerării cheltuielilor între 2022 și 2025, iar ritmul sub așteptări al creșterii PIB-ului a dus la deviații de la țintele stabilite. Premisele acestei creșteri în orizontul următorilor ani sunt o puternică revenire a consumului privat și menținerea exporturilor de bunuri și servicii la un nivel suficient de ridicat pentru a compensa creșterea treptată a importurilor. În contextul conflictelor cu impact asupra lanțurilor de aprovizionare (mai ales în ceea ce privește costul energiei), considerăm importantă mai multă prudență în realizarea acestor estimări.
Există însă și premisele pentru ca această accelerare să aibă loc, cu o serie de condiții. Impactul creșterii TVA asupra consumului poate duce la o scădere accelerată a importurilor, în timp ce investiții publice cu multiplicator pot crește competitivitatea exporturilor. Scăderea deficitului poate elibera mai multe resurse de creditare pentru mediul privat; împreună cu o eliminare a diverselor impozite pe cifra de afaceri (cum ar fi IMCA3), obiectivele de relansare economică pot fi atinse și genera finanțarea necesară pentru menținerea echilibrelor macroeconomice în următorii ani. Luând în considerare decelerarea dinamicii PIB în ciuda multiplelor impulsuri fiscale de natura creșterii cheltuielilor cu pensii și salarii, reorientarea resurselor publice poate fi un prim pas pentru restabilirea și menținerea acestor echilibre.
Principalii indicatori bugetari
Venituri
Veniturile bugetului consolidat sunt instrumentul principal de consolidare fiscală din 2026. Acestea sunt estimate să crească cu 1,3% din PIB față de 2025. Între ele se remarcă încasările din Taxa pe Valoare adăugată (+0,6% din PIB), impozitele și taxele pe proprietate (+0,1%), accizele (+0,1%), contribuțiile sociale (+0,2%) și fondurile europene (+0,8%). Executivul estimează că se vor diminua ca procent din PIB încasările din impozitul pe venit și veniturile nefiscale. Estimarea pentru încasările din TVA este credibilă prin prisma încasărilor din ultimele luni ale lui 2025: creșterea cotelor din iulie a adăugat aproximativ 0,86% din PIB în doar cinci luni, aducând încasările totale la 7% din PIB la finalul anului4. Cu încasări impulsionate de inflația încă ridicată, este plauzibil că anualizarea creșterii de cote pe primele șapte luni ale anului va adăuga aproximativ încă 0,6%, până la ținta de 7,6% din PIB. Accizele și taxele și impozitele pe proprietate au estimări mai dificil de evaluat. În cazul primelor, încasările în 2025 au crescut sub estimări, iar efectul inflației nu este acela de a le crește încasările precum în cazul TVA. Pe de altă parte, accizele au trecut printr-o etapă suplimentară de creșteri la 1 ianuarie. Taxele și impozitele pe proprietate au crescut neuniform pe teritoriul României și au fost ulterior revizuite în aceeași manieră. Așadar, aceste estimări trebuie deocamdată privite cu rezervă.
Remarcăm însă, ca și până acum, că aceste cifre nu reflectă încasări suplimentare din combaterea fraudei, în special la TVA și accize. O estimare de o prudență binevenită au impozitele pe venit, unde creșterile succesive de cote la impozitarea dividendelor în ultimii ani au dus la distribuiri anticipate și încasări suplimentare care nu vor continua din 2026 în lipsa unor alte modificări ale legislației. Avansul contribuțiilor sociale e pus pe seama îmbunătățirii fondului de salarii în economie, lucru care va depinde de evoluția pieței muncii și trebuie ținut sub observație. Fondurile europene ar urma să fie impulsionate de perioada finală a mecanismului de finanțare aferent Planului Național de Redresare și Reziliență. Atragerea acestor sume depinde de îndeplinirea unor jaloane, îndeplinire care nu poate fi anticipată pornind de la datele disponibile în prezent.
Dependența continuată de fonduri europene pentru echilibrarea bugetului va face ca și 2026 să fie un an tensionat sub aspectul obiectivelor de investiții și al reformelor de care depinde atragerea acestor fonduri. În 2026, executivul așteaptă încasări de 50 de miliarde de lei aferente Programului Național de Redresare și Reziliență, echivalentul a 2,44% din PIB. Acestea nu sunt venituri curente. Odată angajate însă, cheltuielile de investiții pe care le acoperă vor trebui plătite – în lipsa fondurilor europene, din veniturile curente ale bugetului. Totalul fondurilor europene, 98,8 miliarde de lei, este echivalentul a 4,8% din PIB, sume fără de care deficitul ar depăși 10%. În viitor, diminuarea treptată a acestor alocări trebuie să ducă la renunțarea la practica folosirii lor pentru compensarea unor cheltuieli curente crescute. În opinia noastră, cea mai sigură cale pentru asigurarea bonității statului român pe termen lung este creșterea structurală a colectării.
Proiecția pe orizontul 2027-2029 nu este însă îmbucurătoare din acest punct de vedere. Veniturile statului scad treptat ca urmare a finalizării PNRR. Pe de altă parte, nu apar nici cu titlu de intenție sumele ce ar putea fi obținute din combaterea fraudei extinse și creșterea colectării pe toate tipurile de venituri fiscale, sume ce ar compensa această diminuare. Este de apreciat dacă executivul, după decenii în care și-a bazat estimările de deficit pe venituri suplimentare din combaterea evaziunii fiscale, face astăzi încă un exercițiu de prudență, evitând astfel de asumpții. Pe de altă parte, lipsa oricărui obiectiv de încasări suplimentare din combaterea fraudei este un semnal negativ. În PBSTM, România s-a angajat să obțină treptat încă 0,7% din PIB în plus până în 2031 din combaterea evaziunii.5 Deși foarte scăzut față de estimările de evaziune de peste 10% din PIB, obiectivul e totuși peste ținta de zero încasări suplimentare vizibilă din planul pe următorii ani.6 În ciuda unor fluctuații minore pe categoriile mai mici de încasări, veniturile din TVA rămân blocate la 7,6% pe tot orizontul de analiză. Proiecția situației macroeconomice se face pe baza legislației adoptate până la elaborarea raportului. Lipsa oricărui impact al legislației în vigoare pe orizontul 2026-2029 sugerează că executivul nu se așteaptă la rezultate pe acest palier din partea sistemelor digitalizate recent introduse ale ANAF. Ar fi fost indicat ca, fără a include estimări de creștere a colectării în traiectoria veniturilor curente, executivul să fi expus direcțiile principale de acțiune și obiectivele unui efort de combatere a fraudei pe orizontul 2026-2029.
Una dintre secțiunile Raportului Privind Situația Macroeconomică pe baza căruia s-a construit Legea Bugetului discută realizările ANAF în anul 2025. Autorii afirmă că pe colectare, instituția a avut „un grad de realizare de 100,45%” față de obiectivele setate pentru anul 2025. Mai mult, s-a remarcat „o accelerare a dinamicii încasărilor în a doua parte a anului, pe fondul digitalizării (e-Factura) și a modificărilor cotelor de TVA, măsuri care au început să producă efecte majore în semestrul al II-lea”. Remarcăm, pe de o parte, că planurile instituției nu includ sumele pierdute prin fraudă. În al doilea rând, accelerarea „majoră” a încasărilor din al doilea semestru pe fondul e-Factura ridică un semn de întrebare privind încasările din 2026. Raportul FMI din noiembrie 2025 estimează încasările suplimentare din TVA ca urmare a creșterii cotelor la 0,7% din PIB – aceeași estimare ca cea din proiectul de buget.7 Deducem astfel că încasările suplimentare din digitalizare sunt estimate a fi, de fapt, minime (impactul digitalizării (e-Factura) asupra colectării fiind estimat implicit a fi neglijabil, contrar retoricii oficiale).
Separat, merită analizat modul în care a fost compus Bugetul General Centralizat al Unităților/Subdiviziunilor administrativ-teritoriale (BGCUAT), în special în contextul afirmațiilor executivului privind creșterea autonomiei financiare a autorităților locale. Veniturile proprii (mai ales impozite și taxe locale, inclusiv cele crescute recent) reprezintă 18,9% din acest fond, sau puțin sub 26 de miliarde lei. Restul fondurilor provin din alocări de sume defalcate din impozitul pe venit și TVA, dar și din fonduri europene. În 2025, fondurile proprii au compus 17,4% din BGCUAT, în 2024 17,6%, în 2023 19,2%, iar în 2022 18,8%. Așadar, compoziția din 2026 este în marja celor din anii trecuți, cu toate că impozitele au fost crescute, ceea ce indică o creștere în volum și a transferurilor de la bugetul central. În condițiile afirmațiilor premierului, cum că impozitele și taxele locale au crescut pentru a degreva guvernul de nevoia de transferuri, compoziția BGCUAT vine în totală contradicție cu ceea ce ne-am fi așteptat în acest an.
Cheltuieli
Bugetul anului 2026 aduce cu sine o creștere a cheltuielilor de 55,5 miliarde de lei în termeni nominali, dar o ușoară scădere ca pondere în PIB (-0,1%). Cele mai mari diminuări apar pentru cheltuielile de personal (-0,6% din PIB) și asistență socială (-0,9%), în timp ce cheltuielile cu dobânzi cresc (+0,3%), ca și cele cu investiții (+0,8%) și transferuri (+0,4%). Salariile în sectorul public au fost înghețate pentru al doilea an consecutiv, iar unele sporuri și indemnizații au fost reduse. În același timp, pensiile au fost înghețate, unele pensii de serviciu au fost eliminate, iar alte ajutoare sociale au fost la rândul lor reduse. Cheltuielile cu dobânzi cresc în mod previzibil, ca urmare a randamentelor mai mari la titlurile de stat. Acestea au urmat o traiectorie descendentă datorită măsurilor de consolidare fiscală, dar rămân crescute ca urmare a inflației în continuare ridicate și a creșterii rapide a raportului între datoria publică și PIB.8 Recentele presiuni asupra prețurilor la energie, cu efecte asupra inflației, au dus la randamente crescute peste tot pe glob, inclusiv la titlurile României. Prelungirea acestei stări de fapt ar putea necesita suplimentarea bugetului pentru plata dobânzilor. Cresc la rândul lor și sumele alocate pentru investiții (ca urmare a planurilor anunțate de Executiv, inclusiv pentru cofinanțări parte a PNRR). În mod obișnuit, aceste sume nu sunt cheltuite în totalitate până la finalul anului. În completarea celor menționate mai sus privind bugetele autorităților locale, vedem cheltuielile cu transferuri crescute cu peste 14 miliarde de lei.
Ies în evidență și sumele alocate pentru schemele de ajutor de stat, la care s-au adăugat 2,3 miliarde de lei până în 2032 pentru măsurile din OUG nr. 8/2026, aferente „Măsurilor de relansare a economiei”. Remarcăm că retorica din momentul propunerii acestui pachet, conform căreia adoptarea sa nu va avea impact bugetar, este contrazisă de alocarea bugetară. Semnalăm și lipsa estimărilor de impact din documentele însoțitoare ale proiectului de lege aferent acestui pachet.
O situație specială are bugetul Ministerului Apărării. Alocările către acesta cresc de la 2,2% din PIB în 2025 la 2,4% în 2026. Deși, așa cum vom vedea ulterior, toate categoriile de cheltuieli scad progresiv ca proporție din PIB pe orizontul 2027-2029, acest minister are o situație specială. Ca urmare a angajamentelor privind înzestrarea, alocările sunt programate să crească la 2,8% în 2027, 3% în 2028 și 3,1% în 2029. Aceste sume, în linie cu angajamentele NATO, subliniază efortul fiscal al statului român și al Comisiei Europene de a crește bugetele pentru apărare în condițiile unei reduceri generale a cheltuielilor. Astfel, deși deficitul e proiectat să se comprime de la 6% din PIB la 3,2%, sumele pentru apărare cresc cu 0,7% din PIB.
În cadrul dezbaterilor din Parlament, s-au introdus în corpul legii și alocări suplimentare pentru pachetul de solidaritate ce constă într-un ajutor unic în bani pentru pensionari și copii cu dizabilități. Bugetul pentru acest pachet a crescut cu 1 miliard de lei față de varianta inițială a legii, echivalentul a 0,05% din PIB-ul estimat la 2.045 de miliarde. Ministerul Finanțelor a stabilit plata acestei sume prin diminuarea plăților pentru drepturi obținute în instanță de judecători în echivalent. Trebuie subliniat că dacă astfel deficitul rămâne constant în metodologia națională, metodologia ESA ia în calcul cheltuielile din momentul angajării lor. Există așadar riscul ca aceste plăți să fie considerate angajate odată cu emiterea hotărârilor judecătorești, ducând deficitul ESA la 6,05%, indiferent de momentul în care plățile vor fi efectuate.
Se remarcă și traseul descendent asumat pe toate categoriile de cheltuieli în perioada 2026-2029. Având în vedere presiunile crescânde asupra sistemelor publice de asistență socială din cauza îmbătrânirii populației, dar și deteriorarea puterii de cumpărare a diverselor categorii de lucrători din sistemul public, care vor cere executivului creșteri de alocări, considerăm această traiectorie dificil de menținut. În acest sens, vor fi necesare măsuri din partea executivului. Acestor riscuri pentru traiectoria asumată li se adaugă rotativa guvernamentală din 2027 și anul electoral 2028. În trecut, rotativele și anii electorali au generat creșteri de cheltuieli, un tipar care aduce riscuri suplimentare. Parțial, acestea au fost luate în calcul la construcția perspectivei pentru 2027 – cheltuielile cu asistența socială cresc în sumă nominală (+15 miliarde de lei) și rămân constante ca pondere în PIB, anticipând anunțatele creșteri ale punctului de pensie de anul viitor.
Traseul consolidării pe până acum deschide însă și posibilitatea încadrării în limitele asumate. În al doilea semestru al anului 2025 și primele luni ale anului 2026, cheltuielile au urmat o traiectorie descendentă ca proporție din PIB, iar în unele cazuri și în sumă nominală. Cheltuielile cu bunuri și servicii, un capitol unde executivul nu a reușit să controleze cheltuielile în 2025, au încheiat luna ianuarie cu 800 de milioane de lei sub ianuarie 2025. Tabloul general al cheltuielilor arată semnele unui mai bun control al bugetelor, dat fiind că luna ianuarie s-a terminat cu un excedent în contextul în care primul trimestru (asemenea ultimului) are istoric cele mai mari cheltuieli pe parcursul anului. Menținerea acestei direcții este principala provocare pentru anii care urmează.
Concluzii
Proiecțiile guvernului și Legea bugetului denotă intenția de a continua consolidarea fiscală în 2026. Spre deosebire de ultimii ani, executivul a estimat mai prudent atât veniturile, cât și cheltuielile. Privind strict datele din acest moment, deficitul are perspective reale de a se încadra în țintele de 6,2% din PIB în metodologia cash, respectiv 6% în ESA. Acest rezultat va depinde însă mult de rezolvarea șocurilor externe, în principal pe piața energetică, asupra cărora România poate acționa doar limitat. E important de reținut, în ciuda perspectivei optimiste, că deficitul bugetar rămâne încă la niveluri mult superioare limitei de 3%.
Readucerea sa sub acest prag este vitală nu atât din perspectiva accesului la fonduri europene, cât din nevoia de a limita creșterea datoriei publice, pentru a asigura sustenabilitatea finanțării sistemelor de servicii publice. Pentru acest lucru, efortul de consolidare trebuie să continue constant în următorii ani. Efectele unui eșec în acest proces ar fi dintre cele mai sumbre. Continuarea creșterii datoriei suverane în ritmul din ultimii ani ar atrage după sine o retrogradare a ratingului suveran de către agențiile de profil. România se află deja pe ultima treaptă dintre cele recomandate pentru investiții de către S&P și Moody’s, cu perspectivă negativă. O retrogradare ar însemna, pe de o parte, o și mai mare neîncredere în titlurile românești, conducând la randamente și mai mari decât în prezent. În paralel, mediul de afaceri și-ar putea opri sau chiar retrage investițiile din România, cu efecte în cascadă asupra economiei naționale.
Traseul acestei consolidări este trasat în Planul Bugetar Structural pe Termen Mediu. Deși creat ca angajament față de Comisia Europeană, un astfel de document este o metodă prin care cetățenii și piețele pot urmări constanța guvernului în a-și urma propriile angajamente privitoare la finanțele publice. De asemenea, executivul îl poate folosi pentru a-și demonstra seriozitatea în administrarea banului public. A fost compus pe un orizont larg (2025-2031) pentru a atenua impactul ajustărilor de venituri și cheltuieli, de către o largă coaliție a forțelor politice dintre care majoritatea se află încă în cercul guvernamental. Astfel, ar trebui să traseze o direcție comun acceptată și care să evite controversele publice de natură să întârzie reformele necesare. Bugetul pe anul 2026 readuce finanțele statului pe această traiectorie, după un derapaj semnificativ în 2025 (7,8% din PIB ESA în execuția bugetară față de 7% în PBSTM și Legea Bugetului). Conform proiecției din Raportul aferent proiectului de buget din acest an, pe orizontul 2027-2029 atât soldul ESA, cât și veniturile (mai ales ca urmare a diminuării fondurilor din PNRR) și cheltuielile ar urma să se afle sub țintele din plan. Fondurile europene ce asigură consolidarea în 2026 sunt pe terminate. Rămâne de realizat dificila sarcină de a reduce în compensație cheltuielile cu 6,1% din PIB până în 2031.
O ultimă observație privește secțiunea din Raport referitoare la realizările executivului față de PBSTM în primul an din orizontul 2025-2031. Acesteia îi lipsește orice analiză a rezultatelor măsurilor luate, constând în schimb dintr-o simplă listă de modificări legislative. Modificări care, așa cum am arătat cu alte ocazii, par a fi devenit ele însele un obiectiv al autorităților, mai degrabă decât un instrument de politică publică.9
1 Soldul ESA al bugetului consolidat a fost -9,3% din PIB față de ținta de -7,9% în 2024 și 7,8% față de 7% în 2025.
2 Banca Națională a României, Raport statistic: Titluri de stat — Fixing, seria TSFZ_10YBID, disponibil online: https://www.bnr.ro/1928-statistica – baza de date interactivă
3 A se vedea și studiul The Tax Institute cu privire la Impozitul minim pe cifra de afaceri (2025)
4 Proiecția The Tax Institute pe datele din primul semestru al anului 2025 indica un volum al încasărilor din TVA de 117,4 miliarde lei la finalul anului. Creșterea cotelor, cu impact în încasări din septembrie, a dus suma finală la 133,9 miliarde, un impact de +0,86% din PIB în cinci luni.
5 Ministerul Finanțelor (2024), Planul bugetar-structural național pe termen mediu 2025–2031, p. 63, disponibil online: https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/Nationalmedium-termfiscal-structuralplanRO.pdf
6 Autoritățile realizează estimări despre dimensiunea totală a evaziunii, deși nu publică aceste cifre (European Commission (2025), Mind the gap, p. 327, disponibil online: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/bbdc1742-d764-11f0-8da2-01aa75ed71a1/language-en ). Istoric vorbind, rar, persoane de la vârful statului român fac declarații pe marginea acestor cifre, ca în 2014 („Ionuț Dumitru, Consiliul Fiscal: «Evaziunea fiscală a ajuns la 16% din PIB, anul trecut»”, Bursa, 16 iulie 2014, disponibil online: https://www.bursa.ro/ionut-dumitru-consiliul-fiscal-evaziunea-fiscala-a-ajuns-la-16-procente-din-pib-anul-trecut-62122423) și 2023 („România, cea mai mare evaziune fiscală din UE. Ciolacu: Peste 10% din PIB”, Digi24, 20 septembrie 2023, disponibil online: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/romania-cea-mai-mare-evaziune-fiscala-din-ue-ciolacu-peste-10-din-pib-2512269).
7 International Monetary Fund (2025), Romania: 2025 Article IV Consultation—Press Release; Staff Report; and Statement by the Executive Director for Romania, p. 7, disponibil online: https://www.imf.org/en/-/media/files/publications/cr/2025/english/1rouea2025001-source-pdf.pdf.
8 Raportul Datorie Publică/PIB a depășit 60% în noiembrie, criteriul de aderare din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
9 The Tax Institute (2023), Modificările Noului Cod Fiscal: Inventar și impact (2015–2023), disponibil online: https://www.taxinstitute.ro/proiecte/studii/modificarile-noului-cod-fiscal-inventar-si-impact-2015-2023/





