RE: Lege privind unele măsuri fiscal bugetare

RE: Lege privind unele măsuri fiscal bugetare

Vineri, Guvernul a aprobat proiectul de Lege privind unele măsuri fiscal bugetare, lege ce modifică atât Codul fiscal, în sensul creșterii mai multor impozite (impozitul pe dividende, impozitul suplimentar pentru bănci, TVA, accize), crește valoarea rovignetei, dar modifică și alte legi cu impact pe reducerea cheltuielilor bugetare.

Cu titlu preliminar, înțelegem nevoia creșterii urgente (și certe!) a veniturilor din impozite și contribuții și a reducerii (tot urgente!) a cheltuielilor bugetare, acesta fiind și motivul pentru care vineri, în Consiliul Economic și Social (CES) am fost singurul membru care a propus și votat un aviz favorabil cu observații, votul final fiind – așa cum se știe, unul nefavorabil.

Tot cu titlu preliminar, să mai spunem un lucru: aceste modificări nu reprezintă o reformă a Codului fiscal, ci sunt un set de măsuri menite să aducă rapid venituri suplimentare la buget (creșterea TVA, a accizelor și lărgirea bazei de calcul al CASS).

Timpul nu a mai avut răbdare cu noi!

Reforme adevărate sau măsuri de reducere a evaziunii nu puteau fi luate în calcul de agențiile de rating (și nici de UE), pentru că – și în ipoteza în care ar fi fost făcute (dar nu au fost, încă), nu puteau produce efecte imediate. În plus față de imensul deficit preluat, Primul Ministru Ilie Bolojan mai are și problema lipsei totale de credibilitate a României în fața finanțatorilor internaționali, credibilitate pierdută complet ca urmare a exceselor bugetare din ultimii 7-8 ani, cu precădere în ultimii 3 ani. Să nu uitam că România se afla în procedura de deficit excesiv încă de dinainte de pandemie, din 2019, iar de la sfârșitul pandemiei (în care s-au făcut niște excese bugetare oribile!) deficitul nostru a continuat să crească, chiar în condițiile unei creșteri economice „solide”. Veniturile nu au putut, pur simplu, ține pasul cu cheltuielile. Iar veniturile au crescut semnificativ, ca urmare a creșterii de impozite începute în 2022 și continuate în 2023 și 2024.

Să nu uităm și că aceste ajustări (creșteri de venituri/scăderi de cheltuieli) sunt făcute doar pentru a nu depăși prea mult ținta de deficit de 7% PIB în 2025. Însă, România va trebui ca, în perioada 2026 – 2031, să reducă deficitul la 3% din PIB, adică o ajustare de 4% din PIB. În plus, la fel ca și celelalte state UE, România va trebui să adauge încă cel puțin 3% din PIB la cheltuielile de apărare, pentru a nu fi la cheremul Rusiei. Tot în această perioadă va trebui să suportăm și pensionarea „decrețeilor”, o cohortă de populație dublă față de cea care intră pe piața muncii (aceasta din urmă are peste 40% de analfabeți funcțional). Mai adăugăm încă 1,5 – 2% PIB costuri suplimentare.

O astfel de ajustare, de 8% din PIB, nu are cum să fie făcută prin creșteri de taxe și reduceri de cheltuieli, ci prin investiții în producție și servicii, prin creșterea gradului de angajare în muncă și, în final, printr-o creștere sănătoasă a PIB-ului, care să ducă și la reducerea deficitului la fel de uriaș al balanței comerciale. Pentru a avea cea mai mică șansă să facem acest lucru, trebuie redată atractivitatea României pentru investitori, fie ei români sau străini, dar și câștigată încrederea investitorilor și, în general a cetățenilor onești, în instituțiile statului.

Cum am putea face acest lucru?

Am propus deja un set de măsuri de reformă în scrisoarea publică adresată de noi către liderii partidelor care acum formează guvernul, în decembrie 2024. Considerăm că acestea sunt încă (de mare) actualitate și ca trebuie începute cât mai repede consultări serioase pe ce avem de făcut în anii ce vor veni! Economia are nevoie de stabilitate și predictibilitate, nu de modificări după modificări, ca să stingem focuri bugetare.

(Link aici: https://www.taxinstitute.ro/editorial/tax-institute-scrisoare-deschisa-18-decembrie-2024/ )

Continuăm cu comentariile noastre pe setul de măsuri.

1. Creșterea de la 10% la 16% a impozitului pe dividende

Majorarea succesivă a impozitului pe dividende în ultimii 3 ani (5% -> 8% ->10% -> 16%) duce sarcina fiscală totală pentru dividend, prin dubla impozitare a aceluiași rezultat economic, la 29,44% (presupunând că dividendul provine dintr-un profit impozitat cu 16%), un nivel foarte ridicat în comparație cu impozitul pe venit de 10%. Pare că guvernul deschide calea către creșterea impozitului pe venit/salarii la 16%, lucru nu neapărat rău, dacă se va ține cont că reducerea acestuia de la 16% la 10% in 2018 a fost făcută ca să mascheze creșterea CAS (de la 21%, la 25%) și a CASS (de la 9%, la 10%), adică majorarea impozitului să fie făcută simultan cu scăderea contribuțiilor, ideal cu plafonarea bazei de calcul a acestora pe suma veniturilor (la CAS, pe suma veniturilor din muncă; la CASS pe suma tuturor veniturilor).

Atragem atenția însă că aplicarea de doua ori a aceleiași cote (16%) asupra aceluiași rezultat economic reprezintă o dublă impunere, iar dubla impunere este de evitat (de aceea avem și Convențiile privind evitarea dublei impuneri, pentru că dubla impunere nu e bună!).

Atragem atenția că această creștere poate duce la transferul unor activități economice în alte state cu impozit pe profit mai mic (Ungaria – 9%, Bulgaria – 10%), precum și la reducerea declarării de dividende în România prin înregistrarea a tot felul de cheltuieli personale pe firmă sau, în cazuri mai sofisticate, crearea unor structuri prin care dividendele să ajungă neimpozitate în paradisuri fiscale, de unde – din nou, sunt plătite facturile asociatului, fără a distribui dividende. În continuare, considerăm că este necesar ca România să introducă reguli privind transparentizarea în scop fiscal a profiturilor nedistribuite din astfel de jurisdicții slab sau deloc fiscalizate (CFC Rules focused on the UBO / conform regulilor OECD).

În plus, măsura creșterii impozitului pe dividende va determina mutarea activităților pe PFA, unde același câștig este supus unui impozit de doar 10%, nu 29,44! Chiar dacă luăm în considerare contribuțiile (25% CAS la 24 salarii minime si CASS 10% la maxim 60 de salarii minime la PFA, deductibile la calculul impozitului pe venit si CASS 10% la maxim 24 de salarii minime, nedeductibilă), PFA va deveni o opțiune în cea mai mare parte a IMM-urilor.

Drept urmare, este posibil ca impozitul pe venitul din dividende să nu crească, ci – dimpotrivă, să scadă.

Sperăm ca această situație să fie remediată în viitorul cât mai apropiat.

2. Impozitul suplimentar de 4% pentru bănci (2% pentru băncile mici)

În studiul nostru recent (IMCA 1%: Reglementare și impact), am arătat cât de toxice pentru economie pot fi impozitele pe cifra de afaceri, impozite pe care le consideram un adevărat barbarism fiscal.

Considerăm că impozitul suplimentar de 4%/ 2% din cifra de afaceri pentru instituțiile de credit, nedeductibil la calculul impozitului pe profit, riscă să afecteze stabilitatea sistemului bancar, în special în cazul în care apare o deteriorare a portofoliului de credite. Atragem atenția că un impozit suplimentar introdus prin OUG nr. 114/2018 (calculat însă asupra activelor bancare) a dus la avertizarea României cu privire la un posibil downgrade la junk de către principalele agenții de rating, și a trebuit a fi retras. Recomandăm verificarea opiniei agențiilor de rating cu privire la impactul impozitului suplimentar asupra sectorului bancar, pentru a evita o situație similară cu cea din 2019, ca nu cumva – din dorința de a evita retrogradarea în junk din cauza deficitul excesiv, să ajungem acolo ca urmare a afectării stabilității sectorului bancar.

Să mai spunem și că, în acest domeniu, avem deja o cvadruplă impozitare:

• Pentru companii, cheltuielile cu dobânzile sunt limitate la 1.000.000 euro, deci dobânzile plătite băncilor românești peste acest nivel sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit;
• Aceleași sume însă sunt venituri impozabile pentru bănci, deci avem o dublă impozitare;
• Aceleași sume sunt supuse și impozitului suplimentar pe cifra de afaceri la bănci (deci, triplă impunere);
• Impozitul suplimentar este nedeductibil la calculul impozitului pe profit pentru bănci (rezultă cvadrupla impunere).

Cu supraimpozitări de acest gen, nu avem cum să dezvoltam un sector vital pentru finanțarea atât a statului, dar mai ales a companiilor și cetățenilor.

Sperăm de asemenea că, odată stins focul deficitului excesiv și stabilizat bugetul, să fie analizată serios eliminarea tuturor impozitelor pe cifra de afaceri, adică IMCA și impozitul suplimentar pentru bănci, iar aplicarea ICAS 0,5% (impozitul suplimentar pentru petrol și gaze) să nu fie prelungită după 2025 (mai ales în contextul creșterii cu 10% a accizelor la combustibili).

3. Lărgirea bazei de contribuabili la CASS

Spre deosebire de CAS unde, în schimbul sumelor reținute din salarii sau plătite de direct la CNPP, contribuabilii primesc un drept la pensie, proporțional cu sumele reținute/ achitate (contributivitate), CASS este o asigurare de tipul pay-as-you-go, bazată pe solidaritate (fiind calculată ca 10% din ce câștigam). Lărgirea bazei de contribuabili (prin aplicarea CASS la pensii și pentru persoanele aflate în întreținere) este una necesară, situația din prezent, unde un număr de aprox. 6 milioane de contribuabili plătesc CASS din care ar trebui finanțate serviciile medicale pentru 18 milioane de cetățeni fiind evident una complet ne-sustenabilă.

În acest context, considerăm că – în contextul în care, un angajat pe salariul minim plătește CASS de la primul leu câștigat nu se justifică plata CASS doar pentru pensiile ce depășesc 3.000 lei.

Considerăm de asemenea că nu se justifică păstrarea în continuare a unor excepții de la plata CASS în Codul fiscal, în condițiile în care același cod fiscal obligă unii contribuabili la plata CASS de 3 ori (10% din salariul brut, neplafonat

+ 10% din veniturile din activități independente, plafonat la 60 de salarii minime/an + 10% din veniturile din chirii, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, alte venituri, plafonat la 24 de salarii minime/an).

În ceea ce privește introducerea obligației de plată a CASS la 6 salarii minime pentru persoanele majore aflate în întreținerea persoanelor asigurate (soț/soție, părinți) este justificată, dar credem că ar fi fost de preferat o soluție de tipul celei adoptate în 2016 la art. 180 din Codul fiscal, pentru persoanele care nu obțin venituri timp de 6 luni (asigurare opțională, cu posibilitatea plății CASS pentru 7 luni și beneficierea timp de 3 luni de servicii medicale), în special din motive ce țin de costurile de administrare.

Susținem însă în continuare că, pentru a avea un sistem funcțional, stabil și echitabil, baza de calcul al CASS ar trebui plafonată la un nivel rezonabil (6-8 salarii minime/lună), pe suma tuturor veniturilor, fără excepții. La fel și în cazul CAS, cu mențiunea că la CAS, baza de calcul al acesteia ar trebui plafonată pe suma veniturilor din muncă (venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de autor și venituri din contracte sportive).

4. Creșterea TVA

Este evident că, fără aceste măsuri (eliminarea cotei super-reduse de 5%, creșterea cotei reduse de la 9 la 11% pentru livrarea de medicamente, alimente, servicii de apă/canalizare, îngrășăminte și pesticide, cărți, ziare și reviste, energie termică în sezonul rece, livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, HoReCa, precum și creșterea cotei standard de la 19 la 21%, era imposibil să evităm retrogradarea în junk a ratingului de țara și suspendarea fondurilor UE din cauza neîncadrării (severe!) în ținta de deficit agreată.

Consider însă că trebuia păstrată cota reduse la locuințele noi livrate ca parte a politicii sociale (120mp/600.000 lei), creșterea cu 133% a TVA (de la 9% la 21% , +12%) fiind uriașă, greu de asimilat de către cumpărători, care cel mai probabil se vor îndrepta spre oferta de locuințe vechi din piață. Această creștere imensă a TVA va duce cel mai probabil la reducerea semnificativă a pieței construcțiilor de locuințe noi, cu potențial negativ asupra veniturilor la bugetul de stat.

Avem un singur comentariu cu privire la această măsură: în condițiile unui randament al colectării de sub 70% (GAP > 30%), pe lângă cele 22 miliarde de lei prevăzuți a se colecta suplimentar la buget în 2026, încă aprox. 11 miliarde de lei vor fi colectate de evazioniștii, în special de marii evazioniști! În acest context, introducerea unor măsuri radicale de reducere a marii evaziuni sunt cu atât mai urgente, iar singura soluție aici este și rămâne taxarea inversă generalizată în B2B, peste un anumit prag care să nu stimuleze achizițiile în scop personal pe firmă.

5. Creșterea accizelor

Același comentariu ca și în cazul TVA, cu mențiunea că statul ar trebui să acorde mult mai multă atenție creșterii randamentului colectării accizelor, în special la alcool, unde estimările noastre arată că GAP-ul de colectare este de aproape 50% din accizele pe alcool colectabile, potrivit datelor de consum de la INS.

6. Impozitarea sumelor primite ca urmare a predării deșeurilor feroase și neferoase din patrimoniul personal

Atragem atenția că existența impozitului pe venit („alte venituri”) pentru veniturile primite ca urmare a predării deșeurilor din patrimoniul personal la centrele de colectare până în 2015, a dus la revizionarea în mare parte a colectării primare de deșeuri, iar sumele colectate la buget au fost infime la acea vreme (10 – 15 milioane de lei/an). Aplicarea din nou al acestui impozit pentru deșeurile feroase și neferoase în lipsa unor controale ferme la centrele de colectare primare va duce la reluarea vechilor practici, cu efect negativ asupra firmelor mari din domeniu, care pot fi acuzate de lipsa trasabilității cantităților colectate de multitudinea de firme mici care fac colectare primară (nu înregistrează intrări) și vând la firmele mari de colectare și procesare a deșeurilor feroase și neferoase (de tipul REMAT-urilor).

7. Impozitarea câștigurilor din jocuri de noroc

Câștigurile din jocuri de noroc sunt în prezent supuse unui impozit progresiv de 3% (până în 10.000 lei), 20% (între 10.000 și 66.750 lei) și 40% (peste 66.750 lei). În propunerea inițială, cota de 3% urma să crească la 10%, dar ulterior s-a revenit și a fost scăzută la 4%, fapt ce a dat naștere la multe comentarii negative în spațiul public. Noi considerăm că nu ar trebui să existe derogări de la cota unică, la fel cum considerăm că nu există niciun motiv pentru care să existe un prag neimpozabil de 66.750 lei la veniturile obținute din participarea la jocuri de noroc caracteristice cazinourilor.

Suplimentar, atragem atenția că, în acest sector, lucrurile pot ușor lua o turnură nedorită, deci orice creștere a impozitării (în special a impozitării câștigurilor mici) poate duce la creșterea evaziunii și scăderea veniturilor colectate la buget din acest impozit.

În încheiere, atragem atenția cu privire la acest pachet de modificări, pe lângă faptul că reprezintă continuarea politicilor fiscale prociclice ale guvernelor anterioare (de interes însă în actualul context), au și caracter inflaționist, destul de accentuat (creștere accize + creștere TVA), iar efectul acestor creșteri, începând din luna august, se va suprapune peste efectul inflaționist al majorării prețului la energie (urmare a eliminării plafonării prețurilor, de la 1 iulie).

Gabriel Biriș, Fondator The Tax Institute