
Oboseala economică a României: când instabilitatea fiscală devine cea mai scumpă taxă
De câte ori ați auzit, în ultima vreme, fraza simplă: „am obosit?”
Întrebarea merită pusă tocmai acum, când România nu mai este, obiectiv vorbind, economia fragilă de acum două decenii. OCDE vorbește în 2026 despre o convergență impresionantă a veniturilor și productivității către nivelurile sale, iar într-o analiză separată arată că productivitatea muncii a crescut cu 60% între 2007 și 2022. Progresul este real. (OCDE, 2026a; OCDE, 2025a).
Dar oboseala este la fel de reală. Și nu este oboseala eșecului. Este, mai degrabă, oboseala fricțiunii.
Într-o lume pe care Banca Mondială o descria, încă din 2025, prin formula unui „uncertain global policy environment”, incertitudinea nu rămâne la nivel de fundal geopolitic. Ea coboară până în economie și până în mintea noastră: firmele amână investiții când costul erorii crește, iar pentru oameni decizia devine mai scumpă psihic atunci când regulile sunt neclare și viitorul e greu de citit. Literatura despre incertitudine sugerează chiar asta: ea ridică valoarea așteptării și apasă direct pe controlul cognitiv. (Banca Mondială, 2025; Bloom, 2009; Mushtaq et al., 2011).
Peste această incertitudine globală, România adaugă propriul cost local: reguli schimbate în mers, proceduri care consumă capital și timp, și senzația că, aici, nu plătești doar taxe în bani, ci și taxe în nervi.
Taxa pe timpii morți: costul invizibil al birocrației
Byung-Chul Han descrie societatea contemporană ca pe o societate a performanței care își epuizează sistematic oamenii. Metafora se potrivește surprinzător de bine și economiei românești. Nu doar taxele pe muncă și pe capital apasă, ci și taxele pe timpii morți: costul aprobărilor redundante, al interpretărilor neunitare, al drumurilor administrative inutile și al conformării într-un cadru care se schimbă înainte să apuci să-l înțelegi. (Han, 2015).
România a făcut progrese reale în mediul de afaceri după aderarea la Uniunea Europeană. Tocmai de aceea merită observat ce spune cea mai recentă analiză OCDE despre licențierea afacerilor: 82% dintre companii consideră complexitatea procedurilor administrative o problemă, inventarul național cuprinde 502 licențe emise de 65 de instituții publice, iar implementarea reformelor recomandate ar putea ridica nivelul PIB-ului potențial cu aproximativ 0,6% după zece ani. Fără majorări suplimentare de cote sau taxe noi, ci prin reducerea fricțiunilor administrative. (OCDE, 2026b).
Nu mărimea abstractă a statului este miza aici. Putem avea, legitim, o dezbatere despre cât stat vrem și câtă piață vrem. Dar, indiferent de preferința ideologică, un punct rămâne greu de contestat: statul nu-și poate permite să fie impredictibil și ineficient. România cade prea des într-o combinație costisitoare: multe proceduri, puțină claritate, rezultate modeste. Ezra Klein și Derek Thompson formulează, într-un alt context, o idee utilă și pentru noi: reguli create pentru a preveni abuzuri pot ajunge, dacă se acumulează fără discernământ, să blocheze tocmai capacitatea de a construi. Paradoxul nu este doar american. Este, foarte recognoscibil, și românesc. (Klein & Thompson, 2025).
Resursa uriașă pe care o ratăm: consolidare necesară, dar insuficientă
Ar fi greșit să pretindem că problema se rezolvă fără consolidare. Nu se rezolvă. Legea nr. 141/2025 a ridicat cota standard de TVA la 21% și cota redusă la 11%, iar FMI descrie recentul pachet de reforme fiscale pentru 2025-2026 drept un pas important înainte. În același timp, Comisia Europeană anticipează o economie care crește modest: 0,7% în 2025 și 1,1% în 2026. În aceeași logică, analiza The Tax Institute asupra bugetului general consolidat pe 2026 citește proiectul de buget ca parte a traiectoriei de consolidare începută în 2025. Tocmai de aceea, întrebarea serioasă nu este dacă ajustarea e necesară, ci cât de solid este mecanismul prin care vrem s-o facem. (Parlamentul României, 2025; FMI, 2025; Comisia Europeană, 2025b; The Tax Institute, 2026).
Există, însă, o ironie fiscală greu de ignorat. Statul caută venituri suplimentare prin cote mai mari, în timp ce lasă pe masă sume foarte mari din necolectare: 30,0% din obligația teoretică de TVA în 2023, echivalentul a 9,2 miliarde de euro; arierate fiscale totale la sfârșit de an de 31,7% din veniturile nete colectate; și muncă nedeclarată în sectorul privat estimată la 27,1% din valoarea adăugată brută în 2019, cel mai ridicat nivel din UE. Există aici un potențial fiscal real, nu imaginar, deși eterogen și dificil de mobilizat rapid. (Comisia Europeană, 2025a; OCDE, 2025b; OCDE, 2025a).
România nu pornește de la zero. Instrumentele încep să existe. Ceea ce lipsește încă este combinația dintre interoperabilitate, analiză de risc și consecvență administrativă. EY România arată, cu toate rezervele metodologice explicite, că o convergență chiar și parțială a colectării către media UE ar putea reduce deficitul cu zeci de miliarde de lei anual. Mesajul de fond este mai important decât exercițiul de ordinul întâi: înainte să inventezi poveri noi, merită să vezi cât pierzi din cele existente. Asta ilustrează și un punct mai general din literatura economică: statele care reușesc să colecteze durabil mai mult nu o fac doar prin cote mai ridicate, ci prin instituții mai capabile, conformare mai bună și o bază fiscală mai curată. (EY România, 2026; Besley & Persson, 2014).
De ce majorările de taxe nu rezolvă singure problema
Aici apare riscul real. Într-un sistem cu conformare slabă, taxele mai mari nu produc automat încasări proporțional mai mari. Literatura economică este consecventă: atunci când probabilitatea de detectare și costul neconformării rămân scăzute, crește rentabilitatea evaziunii, iar o parte din activitate poate migra în zona informală. Cu cel mai mare deficit de colectare a TVA din UE, România riscă să ceară mai mult exact acolo unde statul arată că încasează prea puțin. (Desai et al., 2007; Fisman & Wei, 2004; Comisia Europeană, 2025a).
Mai există și o problemă de calibrare. Potrivit OCDE, România are un tax wedge relativ ridicat pentru angajații cu venituri mici. În același timp, rata legală a impozitului pe profit – 16% – este deja printre cele mai reduse din OCDE, dar veniturile din acest impozit rămân printre cele mai mici ca pondere în PIB, într-un context marcat de informalitate ridicată și de numeroase tratamente fiscale preferențiale. Asta sugerează că discuția nu este doar despre „cât” taxăm, ci despre „pe cine”, „cum” și „cât de consecvent” reușim efectiv să colectăm. (OCDE, 2026a).
Vom reveni foarte curând, din perspectiva The Tax Institute, la această ecuație a calibrării: cine suportă în practică povara majorărilor, ce comportamente stimulează ele și unde începe randamentul fiscal descrescător. Astfel, pe 23 aprilie 2026, lansăm studiul „Reforma impozitării veniturilor personale”, o analiză construită pe un principiu simplu: sarcina fiscală totală trebuie calibrată în funcție de „cât” câștigăm, nu de „cum” câștigăm.
Plictiseala strategică: ceea ce următorul deceniu cere cu adevărat
Politica românească funcționează prea des în regim de hiperatenție: urgența săptămânii, ordonanța lunii, recalibrarea de etapă. Faptul că Noul Cod Fiscal a trecut, între 2015 și 2023, prin sute de modificări operate prin peste o sută de acte normative, așa cum a documentat The Tax Institute, nu este un accident. Este un simptom. (The Tax Institute, 2023).
Următorul deceniu nu cere ingeniozitate legislativă compulsivă. Cere, mai degrabă, ceea ce aș numi plictiseală strategică: reguli stabile, termene respectate, administrație previzibilă, execuție repetabilă. Nu este un ideal spectaculos. Este, tocmai de aceea, unul civilizator.
Prima direcție este convergența matură cu standardele OCDE și UE: să convergem cu UE/OCDE, nu doar la UE/OCDE. Aderarea la OCDE nu ar trebui tratată ca exercițiu de bifat, ci ca internalizare a standardelor. Mai mult, avem de clarificat și ce putem aduce noi Europei într-un moment în care riscurile externe se multiplică. (OCDE, 2026a; OCDE, 2026b).
A doua direcție este capacitatea instituțională de execuție. România trebuie să devină mai bună la a termina ce începe – de la reforme fiscale și proiecte de digitalizare până la infrastructură.
A treia direcție este respectul pentru cei care creează valoare, fie ei contribuabili conformi, antreprenori, angajați, lucrători esențiali, investitori locali sau globali. Consolidarea fiscală este necesară. Dar ea nu trebuie să se transforme într-o pedagogie a suspiciunii generalizate față de toți cei care joacă după reguli. Un stat serios nu doar cere mai mult; explică, simplifică, execută și tratează conformarea ca pe un parteneriat, nu ca pe o excepție.
Ne-ar prinde bine o Românie economică mai plictisitoare. O Românie a regulilor stabile, a procedurilor mai simple, a instituțiilor care funcționează fără eroism individual. O Românie în care libertatea economică nu înseamnă libertatea de a compensa, pe cont propriu, disfuncțiile statului. O Românie cu o economie ce creează viitor, încredere și demnitate.
Referințe
Banca Mondială. (2025). Global Economic Prospects, June 2025: Chapter 1 – Global outlook.
https://thedocs.worldbank.org/en/doc/8bf0b62ec6bcb886d97295ad930059e9-0050012025/related/GEP-June-2025-Chapter-1.pdf
Besley, T., & Persson, T. (2014). Why do developing countries tax so little? Journal of Economic Perspectives, 28(4), 99-120.
https://www.aeaweb.org/articles?id=10.1257/jep.28.4.99
Bloom, N. (2009). The impact of uncertainty shocks. Econometrica, 77(3), 623-685.
https://doi.org/10.3982/ECTA6248
Comisia Europeană. (2025a). VAT Gap – Taxation and Customs Union.
https://taxation-customs.ec.europa.eu/taxation/vat/fight-against-vat-fraud/vat-gap_en
Comisia Europeană. (2025b). Economic forecast for Romania.
https://economy-finance.ec.europa.eu/economic-surveillance-eu-member-states/country-pages/romania/economic-forecast-romania_en
Desai, M. A., Dyck, A., & Zingales, L. (2007). Theft and taxes. Journal of Financial Economics, 84(3), 591-623.
https://doi.org/10.1016/j.jfineco.2006.05.005
EY România. (2026, martie). Gap-uri fiscale gemene: cât ar putea reduce România deficitul bugetar, dacă performanța colectării ajunge la media UE?
https://www.ey.com/ro_ro/newsroom/2026/03/gap-uri-fiscale-gemene–cat-ar-putea-reduce-romania-deficitul-bu
Fisman, R., & Wei, S.-J. (2004). Tax rates and tax evasion: Evidence from “missing imports” in China. Journal of Political Economy, 112(2), 471-496.
https://doi.org/10.1086/381476
Fondul Monetar Internațional [FMI]. (2025). Romania: 2025 Article IV Consultation-Press Release; Staff Report; and Statement by the Executive Director for Romania (Country Report No. 25/294).
https://www.imf.org/en/publications/cr/issues/2025/11/13/romania-2025-article-iv-consultation-press-release-staff-report-and-statement-by-the-571753
Han, B.-C. (2015). The Burnout Society. Stanford University Press.
https://www.sup.org/books/theory-and-philosophy/burnout-society
Klein, E., & Thompson, D. (2025). Abundance. Avid Reader Press / Simon & Schuster.
https://www.simonandschuster.com/books/Abundance/Ezra-Klein/9781668023488
Mushtaq, F., Bland, A. R., & Schaefer, A. (2011). Uncertainty and cognitive control. Frontiers in Psychology, 2, Article 249.
https://doi.org/10.3389/fpsyg.2011.00249
OCDE. (2025a). OECD Reviews of Labour Market and Social Policies: Romania 2025. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/oecd-reviews-of-labour-market-and-social-policies-romania-2025_f0532908-en.html
OCDE. (2025b). Tax Administration 2025: Romania. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/tax-administration-2025_a8637741-en/romania_03dcd46a-en.html
OCDE. (2026a). OECD Economic Surveys: Romania 2026. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/oecd-economic-surveys-romania-2026_4844067e-en.html
OCDE. (2026b). Business Licensing Reforms in Romania. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/business-licensing-reforms-in-romania_be4f13bb-en.html
Parlamentul României. (2025). Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare. Portal Legislativ.
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/305506
The Tax Institute. (2023). Modificările Noului Cod Fiscal: Inventar și impact (2015-2023).
https://www.taxinstitute.ro/proiecte/studii/modificarile-noului-cod-fiscal-inventar-si-impact-2015-2023/
The Tax Institute. (2026, 27 martie). Analiza bugetului general consolidat – 2026.
https://www.taxinstitute.ro/editorial/analiza-bugetului-general-consolidat-2026/




