CJUE trage un semnal de alarmă privind practicile fiscale excesive: decizie importantă pentru mediul de afaceri european

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat recent o hotărâre de referință care poate redefini raportul dintre companii și administrațiile fiscale din Uniunea Europeană în ceea ce privește anularea automată a înregistrărilor în scop de TVA. Într-un dosar care a pornit din Bulgaria, instanța de la Luxemburg a trasat limite mai clare în privința radierilor din oficiu a codurilor de TVA deținute de firme – o practică recurentă în mai multe state membre, inclusiv România. Decizia, prin care CJUE a sancționat abordarea automatizată a radierii din Registrul de TVA, poate aduce o corecție de direcție pentru administrațiile fiscale din UE, deoarece afirmă că astfel de sancțiuni administrative sunt excesive, dacă sunt luate automat, fără a include o analiză individualizată a comportamentului fiscal al companiilor și o evaluare a riscului de fraudă asociat faptelor care duc la radieri ale codurilor de TVA.

În hotărârea pronunțată în cauza „Cityland” EOOD vs. autoritatea fiscală bulgară (C-164/24), CJUE subliniază că, deși statele membre dispun de o marjă de apreciere în gestionarea înregistrării în scopuri de TVA, radierea unei firme din registrul de TVA nu poate fi utilizată ca sancțiune automată, în lipsa unei evaluări individualizate a conduitei fiscale și a respectării principiului proporționalității.

Mai concret, instanța a decis că:

• Obligația de a plăti TVA nu conferă statului dreptul de a aplica măsuri disproporționate, precum anularea automată a codului TVA pentru întârzieri repetate sau sume mici neachitate, fără o analiză contextualizată a companiilor respective;
• Administrația fiscală are datoria de a evalua natura, gravitatea și recurența eventualelor nereguli înainte de a decide o astfel de măsură drastică;
• Se impune respectarea principiilor fundamentale ale dreptului UE, inclusiv securitatea juridică, încrederea legitimă și proporționalitatea intervenției administrative.

Cazul concret: o radiere a codului de TVA fără o analiză fiscală reală

Societatea bulgară Cityland, care activa în domeniul construcțiilor, a fost radiată din Registrul de TVA în urma unei inspecții fiscale. Motivul? Neplata TVA-ului datorat pentru cinci perioade fiscale cuprinse între 2013 și 2018, în ciuda faptului că sumele respective fuseseră declarate corect, iar una dintre datorii fusese de doar 20 de eurocenți (0,46 leva bulgărești). Deși compania a justificat întârzierea prin dificultăți comerciale — neachitarea de către client a sumelor facturate — și a plătit ulterior integral TVA-ul, iar autoritățile fiscale nu au demonstrat existența unui risc real de fraudă sau o conduită fiscală abuzivă, Fiscul bulgar tot a procedat la anularea codului de TVA al societății, în temeiul unei prevederi legale naționale care îi permitea acest lucru.

CJUE a sancționat această abordare ca fiind excesivă și incompatibilă cu dreptul european, stabilind că nu orice neconformitate justifică excluderea unei companii din sistemul de TVA. Curtea a reamintit că TVA-ul este o taxă de consum care funcționează pe principiul neutralității fiscale, iar codul de înregistrare în scopuri de TVA este un instrument esențial de identificare fiscală, fără de care nu se poate desfășura în mod eficient o activitate economică formală. Tocmai pentru că anularea sa atrage consecințe fiscale, reputaționale și comerciale considerabile — atât pentru contribuabil, cât și pentru partenerii săi, CJUE a trasat câteva limite directoare importante care trebuie luate în considerare în cazul unei astfel de decizii a administrației fiscale:

• Măsurile de anulare a codului de TVA trebuie să fie proporționale: încălcările de natură pur formală (precum întârzierile la plată sau declarațiile incomplete), în lipsa unei conduite frauduloase și fără a lua în considerare eventualele remedii ulterioare, nu justifică măsuri extreme;
• Evaluarea trebuie să fie individualizată, nu automată: o administrație fiscală trebuie să analizeze contextul, frecvența și gravitatea neregulilor înainte de a aplica sancțiuni;
• Protecția sistemului fiscal nu poate justifica măsuri punitive arbitrare, care pot conduce la excluderea nejustificată a firmelor din circuitul economic legal;
• Impactul comercial asupra contribuabilului și partenerilor săi (inclusiv pierderea dreptului de deducere a TVA pentru aceștia) trebuie luat în considerare atunci când se evaluează proporționalitatea unei sancțiuni.

Implicații directe pentru companiile românești și europene

Deși cauza prezentată vizează legislația fiscală bulgară, implicațiile ei pot fi importante și pentru România, unde Codul fiscal autohton prevede mai multe situații de anulare din oficiu a codului de TVA — unele dintre ele automatizate și neînsoțite de o analiză individuală. În practică, aceste situații au fost frecvent utilizate de ANAF pentru a anula codurile de TVA ale contribuabililor, fără o analiză aprofundată a contextului fiscal sau a bunei-credințe.

În acest context, hotărârea CJUE oferă companiilor un cadru mai solid pentru a-și apăra statutul de plătitor de TVA în fața unor decizii disproporționate ale Fiscului. Companiile, în special cele aflate în litigiu privind obligații fiscale minore, dobândesc acum un precedent juridic puternic în favoarea lor.

Mai mult, dincolo de impactul punctual asupra înregistrării în scopuri de TVA, decizia CJUE reafirmă un principiu fundamental: măsurile fiscale nu pot fi utilizate discreționar și nu trebuie să penalizeze companiile care, în mod real, nu urmăresc evitarea obligațiilor fiscale. Semnalul dat de CJUE este clar: orice sancțiune fiscală care afectează drepturile contribuabilului trebuie să fie justificată, proporțională și fundamentată pe o analiză contextuală, iar această poziție poate contribui semnificativ la reducerea arbitrarului în activitatea autorităților fiscale.

Ruxandra Jianu, Fondator The Tax Institute